Beneficii in organizatii

TRANZIȚIA PROFESIONALĂ

Nu este chiar uşor de văzut legătura dintre senzaţia corporală şi acest gen de problematică: cum poate o percepţie a propriului corp să ne ajute să luăm o hotărâre în plan profesional?
Un prim răspuns este: apropiindu-ne de noi înșine prin intermediul propriului corp, fiind în contact mai strâns cu stările noastre interioare, putem întreprinde acţiuni mai adecvate nevoilor şi limitelor noastre. Însă acest răspuns sugerează că am întâlnit şi admis deja faptul că în corpul nostru se află o parte din realitatea la care nu avem acces în afara sa. Acesta este obiectivul urmărit de Psihopedagogia Perceptivă: să ne înveţe să ne cunoaştem şi altfel, să începem să vedem noi soluții la situațiile prezente.
Luarea unei decizii în plan profesional ne aparţine în totalitate: doar noi suntem în măsură să luăm – sau nu – o decizie „cu mâna pe inimă”, în funcţie de ce am trăit şi după ce vom fi cântărit argumentele în favoarea şi în defavoarea propriei situaţii.

Danis Bois vorbeşte aici despre importanţa „motivaţiei imanente”, adică a motivaţiei izvorâte din contactul cu experimentarea mişcării interne şi care există în interiorul fiinţei noastre: o motivaţie de a face şi de a trăi lucrurile ţinând cont de această nouă realitate ce ne locuieşte şi de efectele propriilor alegeri asupra calităţii interiorităţii, asupra gradului de prezenţă faţă de mişcarea internă existentă în noi.

În alt plan, luarea unei decizii va trebui să ţină cont şi de o reflecţie adultă, matură asupra consecinţelor propriilor acte şi gânduri asupra vieţii noastre afective, profesionale, materiale. Calitatea interiorităţii sau a raportului cu sine nu are nimic de câştigat dintr-o situaţie în care avem mai mult timp pentru a ne îngriji dar care, în paralel, ne plasează într-o dificultate financiară intolerabilă.

Din aceste două motive, luarea deciziei este ceva extrem de personal: pe de o parte se sprijină pe o experienţă subiectivă intimă, într-un colţişor interior cunoscut doar de noi, ce nu ne vorbeşte decât nouă; pe de altă parte, ea se va aplica pe propria viaţă privată şi în acest sens ne priveşte exclusiv.
Somato-psihopedagogul nu va influenţa niciodată într-un sens sau altul luarea unei decizii, ceea ce nu ne împiedică însă să avem nevoie de ajutor pentru a evalua tot ceea ce ţine de această decizie sau pentru a alege în perfectă cunoştinţă de cauză între două acţiuni posibile ce ni se prezintă.
În terapia lui Marcel, două şedinţe de conversaţie cu mediere corporală au fost consacrate evaluării consecinţelor propriei hotărâri, fie în plan interior sau la nivelul vieţii profesionale şi afective. Este foarte interesant aici să ne acordăm timpul de a aşterne pe hârtie diversele opţiuni ce ni se arată, trasând dacă este cazul un tabel cu două coloane în care înscriem avantajele şi inconvenientele fiecărei situaţii în diversele sectoare ale vieţii noastre.
În această fază a procesului, somato-psihopedagogul ne va propune instrumente de reflecţie în scopul de a ne ajuta să recunoaştem valoarea pe care o acordăm fiecărui sector şi fiecărui element din mediul nostru interior şi exterior.
Vom avea astfel toate cărţile în mână pentru a putea face o alegere conştient percepută şi gândită în acelaşi timp, incluzând cel mai larg evantai posibil de criterii utile.

COACHING ÎN ECHIPĂ

Îmbogățindu-și “instrumentarul” cu elemente de Psihopedagogie Perceptivă un coach va dezvolta perspective inovative și va structura soluții noi pentru grupul pe care îl acompaniază. Pornind de la acordarea somato-psihică a fiecărui membru al echipei, coach-ul va îndruma grupul mărind capacitatea de rezonare și ascultare din interiorul său și creând premizele pentru împărtășirea și accesarea resurselor creative în mod autentic.

Cunoștințele de Psihopedagogie Perceptivă  permit unui coach să identifice starea unui grup (în termeni de vitalitate vs. inerție, unitate vs. dispersie, prezență vs. absență, calitatea atenției) și să determine nevoile pe care membrii săi nu le conștientizează sau rostesc.
Creând apoi o unitate la nivelul grupului prin intermediul intrumentelor din sfera Sensibilului, grupul capătă un climat de încredere în care începe să se manifeste o “tensiune didactică” în care informația circulă liber iar indivizii încep să-și recalibreze în mod armonios raporturile dintre ei.

COMPETENȚE DE LEADERSHIP

Privit drept o trăsătură a dinamicii din interiorul unui grup, leadership-ul a fost segmentat în literatura de specialitate în două clase de atribute: una se referă la competențele de relaționare cu alți membri ai grupului iar cealaltă se referă la trăsături de personalitate ale individului. Psihopedagogia perceptivă are un aport valoros în explorarea și consolidarea celei de-a doua clase, in interiorul careia distingem trei direcții de dezvoltare personală: încrederea în sine, conștiința de sine (self awareness) și gradul de participare la dinamica echipei.
Propunerea Psihopedagogiei Perceptive este să ne învețe progresiv să evoluăm în mod autonom în universul percepţiilor interioare care ne locuiesc, oferindu-ne un sentiment existenţial intim şi revigorant.

Aceasta nu înseamnă doar să primim şi să ne hrănim din percepţii, chiar dacă acest lucru reprezintă deja ceva atunci când ne pândeşte depresia. Presupune de asemeni să învățăm să le observăm cu din ce în ce mai mult rafinament şi să ascultăm ceea ce au să ne povestească.
Căci aceste senzaţii nu se află acolo doar pentru a ne face bine; ele sunt în egală măsură purtătoarele unui sens profund, ale unor informaţii pe care putem învăţa să le decodăm. Ele ne informează, de exemplu, despre stări intime necaptate bine, ne oferă indicaţii în legătură cu anumite alegeri pe care le avem de făcut în viaţă, anumite decizii pe care le avem de luat; ne oferă răspunsuri solide la anumite problematici uneori dificile cum ar fi, de exemplu, lipsa de încredere în sine sau rezistenţa pe care o opunem iubirii.
În cadrul unei echipe, gradul de comfort pe care un individ îl are vis-a-vis de propria sa persoană este determinant pentru  impactul pe care îl are asupra dinamicii din interiorul grupului. Un lider care se cunoaște pe sine și a atins un punct de echilibru în interioritatea sa va fi prin urmare participativ inițiind și asumându-și acțiuni care să ducă echipa mai departe.

STIMA DE SINE

Un concept despre care se vorbește și se scrie și mai mult, stima de sine este privită drept împletirea felului în care o persoană se autoevaluează cu iubirea pe care aceeași persoană și-o poartă sieși.
Pornind de la Paradigma Sensibilului, Psihopedagogia Perceptivă ne propune să privim acest concept dintr-o perspectivă nouă și dinamică: experimentarea sinelui. Acest tip de raport este profund înrădăcinat în realitatea imediată și în experiențele trăite de fiecare individ, fără a mai fi influențat de comparația cu modele exterioare ideale sau de proiecții și judecăți proprii izvorâte din așteptările pe care restul lumii le are de la acesta.

Experimentarea sinelui se întâmplă atunci când începem să ne conștientizăm “mișcarea internă”, ceea ce dă naștere unui puternic sentiment de a exista, unul pregnant și dens.
Aparținând sferei perceptive, acest tip de raport nu implică nici un fel de evaluare, nu măsoare nici o performanță și hrănește prin urmare iubirea de sine în mod necondiționat.
Fiecare astfel de experiență va contribui progresiv la o “reașezare” a individului într-un sistem propriu de repere, antrenând și o serie de schimbări la nivelul ideilor, valorilor și imaginii pe care o are despre sine. Spre exemplu o atitudine de tipul “Pentru ca lucrurile să aibă sens le trebuie să corespundă unui obiectiv definit clar sub forma unui proiect pentru viitor” se poate transforma în “Valoarea acțiunilor mele nu este neapărat ceea ce obțin ca rezultat, ci felul în care mă implic în ele și ceea ce investesc la nivel personal”.

Contactul cu mișcarea interioară permite astfel indivizilor o transformare la nivel profund prin felul în care îi conectează cu sursa în permanent mișcare- viața din propriul corp. Astfel raportul dintre stima de sine și ceea ce se întâmplă în lumea exterioară se inversează: în loc ca evenimentele și validările externe să influențeze felul în care se percepe un individ, experimentarea sinelui antrenează o mișcare mai dinamică și o atitudine încrezătoare în plan exterior.