Testimoniale

Încep cu ideea că am dat acest testimonial pentru că știu foarte multe femei care sunt în situația mea... După câțiva ani în care am fost la foarte mulți medici s-a ajuns la concluzia că am o oboseală cronică, însă niciun doctor nu a prescris un tratament care sa dea roade. Am încercat ”n” tratamente medicale sau terapii de relaxare, atât în țară cât și in State, care poate mă faceau să fiu bine o zi, două apoi acele stări de rău reveneau. Durerea simțită era ca o durere sufletească, ca atunci când pierzi pe cineva drag, înmulțit cu 1000, și durerea asta este zilnică, nu e doar 5 minute pe zi sau vine și pleacă.
După ce l-am cunoscut pe dl Liolios, la aproape 3 luni de tratament toate durerile au dispărut și pot spune că sunt alt om, mi-am recăpătat încrederea în mine si zâmbetul de altă dată.

Liliana, pacienta

Logo petrosliolios.ro

Sufeream de dureri de spate de 4 ani. Sesiunile de chiropraxie nu dadeau nici un rezultat, nu simteam nici o ameliorare. Durerile incepeau in timpul noptii si ma trezeam pe la 5 dimineata. Uneori, in timpul zilei, deveneau atat de acute incat trebuia sa ma asez in genunchi ca sa simt o ameliorare. Devenisem irascibil. Aveam dificultati si la munca, nu mai puteam sa fiu relaxat cand stateam de vorba cu angajatii mei. Usor usor am inceput sa ma gandesc ca poate durerea mea de spate avea sursa in alta parte a corpului. Medicii imi spuneau ca e posibil sa vina de la intestine. Durerea incepea de sus din spatele claviculelor si se intindea pana la brau. Era puternica si acuta ca o durere de dinti, imi simteam bazinul rigid. Mi-a fost greu sa-mi observ senzatiile din corp atunci cand faceam gimnastica senzoriala, aveam senzatia ca o execut mecanic. Pana cand mi-am dat seama ca miscarile mele nu erau mecanice, ci urmau o miscare interna, pe care atunci am inceput s-o observ. Odata cu aceasta observatia a venit o senzatie de suplete: intai a miscarilor, apoi a corpului, apoi la nivel mental..era o stare generala de relaxare si de bine. Dupa 4-5 sedinte durerile au disparut si nu-mi venea sa cred cand mi-am dat seama ca trecuse o saptamana fara durere. In plus fata de disparitia durerilor, am observat si o schimbare la nivelul comportamentului meu: am o stare generala de bine si nu ma mai simt stresat. Am inceput sa ma bucur de week-end-uri fara sa ma simt tracasat. Si relatia mea cu oamenii s-a schimbat: am senzatia ca am inceput sa le acord timp, ca ii ascult cu adevarat. Mi-am dat seama ca inainte nu ii ascultam, ca ma gandeam intotdeauna la altceva atunci cand imi vorbeau. Acum ajung la birou relaxat, zambesc si asta se simte si in activitatea mea. Si in familie, imi dau seama ca am inceput din nou sa-i ascult pe cei dragi atunci cand imi vorbesc. Inainte se intampla sa-mi spuna ceva iar eu, la 5 minute dupa ce-mi spusesera, ii intrebam lucruri legate de chiar acel subiect.

Iulian, 49 de ani, Director General la 3 companii

„E o stare generală de bine, de încredere și de recunoaștere, mă întâlnesc pe mine și-mi place de mine și simt o complicitate jucăușă cu mine însămi.  În ziua în care a nins și era aglomerat, eu am cântat în mașină în drum spre casă și am cântat din poftă, din bucurie. De asemenea, începe să se instaleze starea de distanță față de ceea ce se întâmplă în jur, în sensul că parcă s-a diminuat reacția organică... sunt încă atentă la reacții în sensul ăsta.  Mă bucură această nouă perspectivă și caut să conciliez sau să completez înțelegerea faptului că în esență suntem "observatorul" a tot ceea ce este observat, inclusiv corpul nostru, cu faptul că corpul este așa un bun instrument pentru înțelegerea profundă a naturii realității.”

GA, 39 ani

Inainte de sesiunile de somatopsihopedagogie, aveam senzatia ca pentru a invinge plictiseala trebui sa fac cumva sa-mi umplu timpul. Eram in mod perpetuu nemultumit de momentul prezent ceea ce imi dadea o stare de rau. Iar pentru a evita starea de rau, faceam cumva sa imi creez constrangeri si preocupari. Aceasta stare ma chinuia inca din adolescenta. Cand am inceput sa-mi constientizez corpul in cadrul sesiunilor, aveam senzatia ca am imbatranit prematur, ca am o cutie toracica rigida si imobila ca o cusca. Pe masura ce avansam in proces, ma intrebam de ce e atat de dificil sa-mi simt corpul. Contactul cu miscarea interna mi-a adus o revelatie puternica: lentoarea, ceea ce uram cel mai mult pe lume, incepuse sa devina ceva de care ma simteam atasat. Am inceput s-o apreciez la justa ei valoare in ziua in care am inceput sa-mi dau timp. Datorita ei am inceput sa ma simt din nou motivat, am inceput sa ma simt bine in momentul prezent, sa experimentez stari de care nici nu aveam habar. Am simtit ca m-am regasit pe mine.

Matei, 50 de ani, medic

Joi, am plecat pe jos. Am avut o senzație foarte plăcută ca și cum scăpasem de opereche de ochelari de soare care mă împiedicau să văd lumea în adevarata ei frumusețe. Amfost mai atentă la culori și la toate sunetele din jurul meu și recunosc că am descoperit un altfelde cartier față de cel pe care il știam.
Totodată, îmi simt corpul mai puțin încordat și simt că respir mult mai bine. Dacă pânăacum simțeam că nu îmi ajunge aerul, acum simt că am în sfârșit destul. Sunt mai optimistă șiîncep să cred din ce în ce mai mult că o să reușesc să ies din starea de oboseală cronica și de pepilot automat. Știu că este un proces și că lucrurile nu se întâmplă peste noapte, dar pentruprima dată simt și sper că există într-adevăr o luminiță la capătul tunelului în care m-am vârâtsingură în ultimii ani.

BG, 29 ani

Ceea ce am observat după prima ședință a fost o liniște, a dispărut senzația aceea de lipsă de timp, de grabă, am reușit în weekend să fac mai multe lucruri decât aș fi făcut de obicei și fără presiune. M-am jucat mai mult cu copilul, fără să mă stresez că s-a murdărit, că îmi pune foarte multe întrebări.
Am mers și cu tramvaiul, sâmbătă chiar, stația de autobuz am ocolit-o, dar starea mea generală este mai bună, a dispărut senzația aceea de ghem în stomac. Am început să mă uit mai atentă în oglindă, deși în prima fază doar îmi arunc ochii, mă întorc și mă uit la mine.

Magda, 40 ani

În dimineața asta am o stare de bine extraordinară. Și ce mă bucură cel mai mult este că îmi văd copiii altfel decât până acum. Îi văd copii, persoane și nu o sursă de griji și stres. Azi dimineață am râs împreună în timp ce făceam nenumăratele sarcini înainte de plecarea la grădi - sarcini pe care până azi le vedeam ca pe o corvoadă și o responsabilitate, ne-am jucat. Ce mă bucură cel mai mult este că simt nevoia să fac planuri cu ei ce implică joacă și veselie, plecări fără să mă mai gândesc că trebuie să fac o mie de bagaje ca să plecăm undeva. Asta sigur o să le faca și lor bine.

Mădălina, 33 ani

Cea mai mare dificultate pe care a trebuit să o gestionez fiind casnică şi având trei copii, în raport cu viaţa mea profesională anterioară, a fost „decuparea”, „fragmentarea” activităţilor. Somato-psihopedagogia mi-a permis să fiu capabilă să abandonez momentan o activitate în curs pentru a mă implica imediat în alta şi asta cu o eficacitate care m-a impresionat şi fără vreo frustrare deosebită: o adaptabilitate extraordinar de flexibilă!! Sunt mai puţin în stare de urgenţă şi, în mod paradoxal, mai eficientă în stare de urgenţă.
Înainte, făceam lucrurile având adesea un gust de „iar”, de „déjà-vu”, de plictiseală. Astăzi am în general o dispoziţie mult mai bună, o capacitate de a vedea farmecul unei zile, elementul ei de noutate…
Un alt efect este poziţionarea mea în casă: mai puţine ţipete, mai puţină vinovăţie din partea mea, îmi exprim poziţia clar, simplu, prin cuvinte şi prin corp, iar copiii simt. Chiar şi aşa, cu doi preadolescenţi în casă, comunicarea uneori furtunoasă găseşte deocamdată întotdeauna o cale de trecere pentru a deveni mai constructivă. Copiii, în schimb, au câştigat mai multă autonomie o formă de libertate într-un cadru mai clar. Îi încătuşez mai puţin în propriile mele spaime.

Isabela, 42 de ani

Dacă doriți să aflați mai multe sau să veniți la o consultație vă invit să îmi scrieți.