Fasciaterapia, o terapie care te face fericit

Fasciaterapia, o terapie care te face fericit

Fasciaterapia, o terapie care te face fericit

Am mers să experimentez fasciaterapia din dorinţa de a-mi ameliora durerile de cap cauzate de hernia cervicală. Am aflat însă că este o terapie mult mai complex, nu doar împotriva durerilor şi, după o singură şedinţă m-am simţit atât de fericită… fără un motiv anume!

Nu am stat pe gânduri când am auzit că pot încerca în premieră o şedinţă de fasciaterapie. Ştiţi că eu nu mă dau în lături de la a experimenta tot felul de terapii, tratamente, produse, programe, diete. Mai ales că aveam nişte dureri de cap cauzate de hernia cervicală şi nu ştiam cum să le mai domolesc. Aşa l-am întâlnit pe Petros Liolios, specialist în psihopedagogie perceptivă, un grec stabilit în România din perioada studenţiei. În căutarea sensului vieţii, de la muntele Athos până în Tibet, domnul Petros l-a cunoscut pe Danis Bois, francezul care a pus bazele fasciaterapiei. Şi a descoperit un întreg univers al fasciilor ce ne stochează emoţiile. Dânsul mi-a explicat într-o română cu un dulce iz grecesc că fiecare supărare, stres sau necaz râmâne în corpul nostru. Iar mişcările blânde folosite în fasciaterapie eliberează emoţiile prin relaxarea fasciilor, aceste ţesuturi fine care acoperă muşchii şi organele. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat în cele aproape 60 de minute în care am stat cu ochii închişi, am ascultat o muzică liniştitoare şi am simţit pe corp mişcări cu o presiune uşoară. Ştiu, însă, că am plecat ca şi cum m-aş fi simţit mai uşoară şi fi dat jos un ghiozdan din spate. Iar a doua zi, întâmplător sau nu, m-am simţit plină de energie pozitivă, am avut un zâmbet larg pe faţă şi, da, m-am simţit fericită! Recunoscătoare pentru ceea ce am, puternică şi încrezătoare! Sună clişeistic, însă eu voi continua fasciaterpia la îndemnul kinetoterapeuţilor care mă ajută să ameliorez durerile herniei cervicale, kinetoterapeuţi care mi-au spus că această tehnică este foarte răspândită în Franţa şi Portugalia.

Originea fasciaterapiei

Această practică a fost fondată în anii ‘80 de francezul Danis Bois, la acea vreme kinetoterapeut şi osteopat, actualmente profesor universitar şi directorul Laboratorului de cercetare aplicată în psihopedagogie perceptivă (CERAP) din cadrul Universităţii Fernando Pessoa (Portugalia).

Principiile fasciaterapiei

Fasciile, aceste ţesuturi fine care învelesc muşchii, oasele, vasele de sânge, ligamentele, nervii şi intestinele, reacţionează şi se adaptează în mod continuu în funcţie de activităţile noastre fizice şi mentale.

Că urmare a stresului sau a anxietăţii, spre exemplu, ele devin mai rigide sau mai crispate, în funcţie de intensitatea stimulului. În cazul unor solicitări intense şi repetate, fasciile nu-şi mai recăpăta supleţea şi mobilitatea naturale. Această stare tensionată se instalează în timp şi este însoţită de oboseală, de o pierdere a senzaţiei de fluiditate a mişcărilor, de disfuncţii la nivelul articulaţiilor, probleme digestive, circulatorii. Prin stimularea manuală a fasciior, fasciaterapia îşi propune să le redea echilibrul şi elasticitatea. Ţesuturile îşi recăpăta mobilitatea iar persoană îşi recăpăta starea de bine.

Ce afecţiuni poate ameliora fasciaterapia

Fasciaterapia foloseşte o atingere de relaţionare ce se dovedeşte eficace în cazul traumatismelor fizice sau psihologice suferite de un individ. Terapeuţii o recomandă în special pentru:

    • traumatologie şi reumatologie: entorse, fracturi, dureri de spate. Această tehnică este recomandată cu atât mai mult sportivilor;
    • pentru tulburările funcţionale şi digestive, asociate în primul rând stresului: migrene, acufenă, constipaţie, dureri de stomac;
    • pentru ameliorarea tulburărilor survenite o dată cu sarcina sau naşterea, precum durerile de spate sau problemele circulatorii;
    • pentru ameliorarea stării generale a persoanelor cu suferinţe şi dureri survenite în urmă unei operaţii chirurgicale sau a chimioterapiei.

Ce presupune fasciaterapia?

Fasciaterapia se practică în cadrul unor sesiuni individuale în cabinetul specialistului de psihoterapie preceptivă. Este o tehnică nedureroasă ce nu presupune manipularea ţesuturilor, ci o atingere blândă care urmează mişcarea fasciilor. Mobilizările blânde ale fasciilor şi punctele de sprijin constituie cele 2 faze principale ale acestei terapii manuale. În anumite momente în cursul sesiunii, pacientul este invitat să exprime ce percepe la nivel senzorial. Alte tehnici vin în completarea fasciaterapiei:

  • pulsologia sau fasciaterapia vasculară: o atingere manuală ce permite acţionarea asupra lichidelor din corp. În prealabil, terapeutul evaluează pulsul pacientului (amplitudine, flexibilitate, difuziune) pentru a determina zonele în care fluxul sangvin este alterat
  • gimnastica senzorială: în picioare sau aşezat pe scaun, pacientul efectuează mişcări lente propuse de terapeut, care îi permit să îşi simtă din nou corpul în mişcare sau în poziţie static
  • acordarea somato-psihică: îi permite pacientului să se concentreze asupra propriei persoane pentru a ameliora relaţia dintre corpul şi psihicul sau.

Cum se desfăşoară o sesiune de fasciaterapie?

Sesiunea se desfăşoară pe o masă de masaj. Concret, încă de la prima sesiune, terapeutul efectuează o anamneză a pacientului: antecedente medicale, simptome. În urmă acestui examen preliminar, evaluează prin atingere zonele tensionate sau imobilizate ale fasciilor: urmăreşte foarte atent mişcarea din ţesuturi până când percepe sub degetele sale o tensiune.

Odată reperată tensiunea, fasciaterapeutul aplică o mişcare foarte uşoară de tragere, aproape imperceptibilă, pentru a întinde fascia. În momentul în care fascia este în întregime întinsă, fasciaterapeutul aplică un “punct de sprijin”: timp de oprire, de suspendare necesară astfel încât corpul să înceapă să reacţioneze. Acest punct de sprijin permite în principal relansarea circulaţiei sangvine şi eliberarea tensiunilor din fascie.

Apoi, terapeutul însoţeşte ţesutul în sens invers, până la un nou punct de sprijin. Această alternanţa între două mişcări este replicată apoi în diverse părţi ale corpului, până când fasciile sunt complet eliberate. Pe toată durata sesiunii, terapeutul solicită pacientului să-i relateze cum îşi simte corpul pentru a-l ajută să conştientizeze reacţiile şi felul în care se raportează la propriul corp.

Pacienţii care suferă de dureri acute pot să perceapă o ameliorare după primele 3 şedinţe. Tot după primele 3 şedinţe terapeutul efectuează un nou bilanţ pentru a determina numărul necesar de şedinţe.

Articol preluat de pe site-ul CE SE INTAMPLA DOCTORE?

Leave a Reply

Message
Name
E-mail
Website